Thrive, my tribe!

Standard

Am cusut manual, din piele moale, reciclata, portofele. Patru sunt gata de tot, încă două așteaptă serile sau zilele când e prea frig pentru a mai lucra în grădină.

Au buzunar cu fermoar pentru monede, si doua buzunare incapatoare (pe masuratelea!) pentru bancnote. Locuri pentru carduri – normal. Si mai au un buzunar pentru telefonul mobil. Si e loc moale si confortabil, si ata vesela si cusatura cu model, sa le placa la bani sa vina la cuibarit. Sa faca si pui 😉 Fara numar! 😀 Thrive, my tribe!

Daca vreti dimensiuni anume, ne vorbim si ma pun pe croit.

Am zis, da`mai zic, că pentru mine e important: pielea e reciclată. Adică vine din obiecte vechi, sau din piei cu defect, care altfel ar fi ajuns la tomberon. Eu fac în general lucrușoare mici, pe care le pot de multe ori strecura printre ”defecte”. Dar câteodată nu pot, și atunci lucrușoarele își duc vizibil istoria misterioasă mai departe, către voi (în riduri, cicatrici, pete…. adică ”defecte”). Puteți să le onorati, gândindu-va că am salvat împreună un loc în tomberon. Și un ied/miel, poate. Meeeee!

Nu, nu plătesc taxe la stat. Dar 10% din ce îmi plătiți trimit mai departe la oameni faini. În cazul ăsta, pentru toate cele șase portofele din primăvara asta, la femeile minunate ce susțin, printre multe, multe altele, feminitate.org .

Salvează

Rose Hip and Fireflies

Standard
Rose Hip and Fireflies

Am croșetat un colier-măceș, rămuros, înmugurit și rodit, năpădit de licurici (în anotimpul din mine se întâlnesc bine primăvara târzie cu toamna)

Și el, ca și celelalte lucrușoare pe care le fac, sunt oferite tot din economia cadoului: adică voi le stabiliți în ce, cum și când le plătiți. Ața am primit-o în dar, munca a fost o explorare de împletit, despletit, încercat, meh, refăcut, oau! de vreo 5 zile (40-50 de ore) întinse între 11 și 25 Decembrie. I`m still learning, people. 🙂

Dacă vreți să îmi oferiți lucruri, aici este un wishlist. Dacă vreți să sprijiniți oameni faini – aici sunt conturile bancare și scurte și emoționale povești despre ei. Dacă vreți să îmi oferiți bani, sunt bine primiți – pentru materiale, scule, facturi, mâncare, transport, reparații la casă, și vicii. Pe net am văzut coliere comparabile cu ale mele, la prețuri între 100 și 250 de lei.

Forest Berries

Standard

Am croșetat coliere (pot fi și de alăptare) în jurul a mărgele de lemn, cu ață primită în dar. Mărgelele de lemn sunt de forme și mărimi diferite, anti-plictis. Mie îmi aduc a fructe de pădure, așa că le-am îmbrăcat în muguri, frunzulițe și vrejuri – logic.

Materiale: mărgele de lemn, ață primită (probabil polyester), sâmburi de struguri. Timp de lucru (croșetat, cusut): 2 zile (17-20 de ore) de colier, întinse între 5 și 13 Decembrie 2015.

La fel ca și celelalte lucrușoare pe care le fac, sunt oferite tot din economia cadoului: adică voi le stabiliți în ce, cum și când le plătiți. Ața am primit-o în dar, mărgelele au fost vreo 5 lei, sâmburii de struguri sunt by-product de la un gem-minune făcut de Irina. Dacă vreți să îmi oferiți lucruri, aici este un wishlist. Dacă vreți să sprijiniți oameni faini – aici sunt conturile bancare și scurte și emoționale povești despre ei. Dacă vreți să îmi oferiți bani, sunt bine primiți – pentru materiale, scule, facturi, mâncare, transport, reparații la casă, și vicii. Pe net am văzut coliere comparabile cu ale mele, la prețuri între 65 și 150 de lei.

 

Fairy Diary

Standard

Mai aveam doua piei mai mari, de pe vremea cand mai cumparam piele de la magazinul din Mehala. Asa ca mi-am facut mie si unei colege zane jurnale. Trei caiete legate impreuna (nu stiam eu ca legatul e asa o treaba mishto!), carton din coperti vechi la al meu si mucava noua pentru cel de dat. Ultimele bucati de piele verzulie pe care le mai aveam din haina lunga de la Meli. Fermoare reciclate de la fuste vechi, pentru buzunarul de instrumente de scris si folie transparenta de la un calendar 2013.

 

Tare as mai face jurnale, ca tare mi-a placut!! Dar am fixul asta ca vreau sa stiu de unde vine pielea, ca animalele au fost crescute cu drag si oh, daca pielea ar fi tabacita natural as tipa de bucurie! Dati-mi de stire daca aflati de asa ceva, va rog! Sau daca vreti jurnale si aveti voi ramase pe-acasa ceva piei cu care nu stiti ce sa faceti (mda, putin probabil, stiu asta… 🙂 )

Cine e Dumnezeu?‎

Standard

Oglinda pandantiv in ascunzis de piele moale brodata excentric si scrisa intrebator. Atat.

 

 

Tot din economia cadoului: adica voi le stabiliti in ce si cum le platiti. Pielea pentru ele m-a costat aproape nimic. Vopseaua aurie de scris a fost 14 lei dar cred ca mai imi ajunge pentru multe. Oglinda (de la “Oglinda”din Timisoara) a luat-o Gab cu 5 lei/bucata. Munca (joaca!) durează cam 2-3 ore (croit, lipit, vopsit, scris, pregăurit, cusut, întărituri, accesorii). Daca vreti sa imi oferiti lucruri, aici este un wishlist. Daca vreti sa sprijiniti oameni faini – aici sunt conturile bancare si scurte si emotionale povesti despre ei. Daca vreti sa imi oferiti bani, sunt bine primiti – pentru materiale, facturi, mancare, transport, reparatii la casa, si vicii. Nu am mai vazut de-astea pe net, asa ca nush sa va zic cu cat “le dau” altii 🙂

Thrive, my tribe!

Standard

Am cusut manual, din piele moale, reciclata, portofele. Victor zice ca unul e mai de barbati, si altul mai de femei. Eu una… nu ma mai bag la discutii din astea “de gen”.

Au buzunar cu fermoar pentru monede, si doua buzunare incapatoare (pe masuratelea!) pentru bancnote. Locuri pentru carduri – normal. Si mai au un buzunar pentru telefonul mobil. Si e loc moale si confortabil, si ata vesela si cusatura cu model, sa le placa la bani sa vina la cuibarit. Sa faca si pui 😉 Fara numar! 😀 Thrive, my tribe!

Daca vreti dimensiuni anume, ne vorbim si ma pun pe croit.

Am zis, da`mai zic, că pentru mine e important: pielea e reciclată. Adică vine din obiecte vechi, sau din piei cu defect, care altfel ar fi ajuns la tomberon. Eu fac în general lucrușoare mici, pe care le pot de multe ori strecura printre ”defecte”. Dar câteodată nu pot, și atunci lucrușoarele își duc vizibil istoria misterioasă mai departe, către voi (în riduri, cicatrici, pete…. adică ”defecte”). Puteți să le onorati, gândindu-va că am salvat împreună un loc în tomberon. Și un ied/miel, poate. Meeeee!

Si ele-portofelele, ca si celelalte lucrusoare pe care le fac, sunt oferite tot din economia cadoului: adica voi le stabiliti in ce si cum le platiti. Pielea pentru ele m-a costat aproape nimic. Capsele au fost si ele reciclate din niste genti rupte. Munca la un portofel durează cam o zi jumate (10 -12 ore): croit, lipit, pregăurit, cusut, întărituri, accesorii. Daca vreti sa imi oferiti lucruri, aici este un wishlist. Daca vreti sa sprijiniti oameni faini – aici sunt conturile bancare si scurte si emotionale povesti despre ei. Daca vreti sa imi oferiti bani, sunt bine primiti – pentru materiale, facturi, mancare, transport, reparatii la casa, si vicii. Pe ”piață” am văzut portofele din astea comparabile cu ale mele, la prețuri între 100 și 200 de lei.

(Portofelele din poză s-au dat deja, când ajung la Stanciova mă pun pe croit din nou!)

Crescent Moon

Standard

Am cusut manual din piele moale, reciclata, saculeti pentru amulete (sau coduri Reiki?). Am cusut cu Luna in crestere, si-am inceput de jos, ca Ea, dintr-o stare de gol si batranete – nu mai aveam energie decat sa ma cuibaresc pe perna in fata sobei si. sa. cos. atat.

Apoi a venit Allan Watts ascultat in timp ce coseam, si-am inceput sa cresc, incet incet, impreuna cu numarul de saculeti si incantarea de a-i vedea. Si oai, in sfarsit folosesc fain o parte din cerceii desperecheati, pietrele si margelele primite in dar de la oameni dragi! Ioi, uite, cercelul asta e de la Claudia, si margelele de onix verde de la Brandusha! Si margica rosie vesela, de la Cristina! Ioi, ioi, ioi! Si, cosand, m-am umlut de toate relatiile astea faine de care viata mea a avut parte. Si-am crescut, si-am crescut…

M-am incantat si mai total cand le-am luat inchizatori “profi” – dar banuiesc tare ca tot chinezesti – din centrul Timisorii. Las ca-i bine – cum ar zice Anselm.

Io zic ca daca luati in calcul toate astea, saculetii astia au energie tare buna sa tineti in ei pietre pretioase, coduri reiki, amulete. Ca sunt saculeti de crestere! 😉

Si ei, ca si celelalte lucrusoare pe care le fac, sunt oferiti tot din economia cadoului: adica voi le stabiliti in ce si cum le platiti. Materialele ma costa mai nimic – sunt resturi de piele pe care ma doare sufletul sa le arunc. La un saculet lucrez cam 2 ore – 2 ore jumate (calcat, croit, lipit, cusut, decorat, finisat) Daca vreti sa imi oferiti lucruri, aici este un wishlist. Daca vreti sa sprijiniti oameni faini

– aici sunt conturile bancare si scurte si emotionale povesti despre ei. Daca vreti sa imi oferiti bani, sunt bine primiti – pentru materiale, facturi, mancare, transport, reparatii la casa, si vicii. Din cate m-am uitat eu pe net, saculeti ca astia dar diferiti se vand cu intre 20-50 de lei.

 

Oameni in care cred

Standard

Mihaela si Andreea – le-am vazut prima data cand a nascut dumnezeita Irina. Sa va zic eu acuma, repede, cata blandete, si centrare, si ascultare e in femeile astea? In doulele astea? Oai. E Toata. Si o dau, o dau mai departe, o dau… Si dar din dar se face Rai, asa cum e la Fairy Godmothers.

RO89 BTRL 0670 1201 I316 02XX (este o litera i mare inainte de 3 🙂  )

Banca Transilvania, titular BAR MIHAELA RAMONA

Irina – pentru mine Irina e cea mai aproape Muză. Mă inspiră ce gătește, ce povestește, ce chicotește și ce plânge, cum își ascultă corpul, grădina, pădurea și pământul – și tot felul ei onest în care își poartă esența și creează. Irina face parte din acasă-ul meu de suflet. Irina ”s-a lăsat” de bănci, așadar nu pot să vă dau vreun cont. Dar puteți să-i comandați produsele dacă vi se potrivește (aici), și să mă răsplătiți prin ea plătindu-i în plus la comandă.
Petrea – l-am intalnit prima data pe Petrea dupa ce am vazut-o penultima data pe Miri, care pe atunci inca avea corp, si sperante, si regrete, si voce sa-si spuna singura povestea. Si eram plina de Miri, in suflet, atunci, si i-am zis, asa, din start, pe sleau, la Petrea, ce a nascut in mine intalnirea cu Miri. Si el a ascultat, a ascultat… Si-am tacut eu, a tacut el, si-am stat asa. Am stat. Asa, amandoi, in liniste.
Io mai multe nu va zic despre Petrea. Spionati-l voi pe Facebook. Si aruncati o privire si la The Shinning Earth 😉
RO98 RZBR 0000 0600 1706 8786
Raiffeisen BANK, titular Petrea Ciortan
Casa de Cultură Permanentă – în prezența Adelei și a lui Dan am mereu senzația de viziune largă – parcă mi se deschide capul. Pentru mine ei sunt oamenii care au echilibrat cel mai frumos ”the heart vs brain dillema”. Dacă vreți să mă răsplătiți prin ei, vizitați-i aici și întrebați-i ce au nevoie.

Ssssssssmoke it!

Gallery

Mâța-și schimbă părul, dar…

Standard

IMG_0782… dar hai, că Miți și Piți și-au schimbat câta și năravul. Numa ”umpic”, ca să zic așa, pisicindu-mă și eu, că îs contagioase bestiile astea două cu aer nevinovat. Așa siropoase și unduioase cum îs, nici nu știi când te-au cucerit și îți torc de după ureche sau de pe tastatură. Dar mă rog, o să las palavrele, că altceva voiam să vă zic (puțin cam secret așa): astea două au fost la cosmeticiană: tuns (numa’ puțin vârfurile), vopsit, pedichiură-manichiură (că ele îs ”duamne” de la oraș și pe laminat nu se tocesc gheruțele), na, n-o mai lungesc – tot tacâmul. Miți încă e contrariată de ”Chestia” care i-a răsărit unde-i răsare ei urechea stângă, iar Piți se încolăcește galeș pe după tot ce e viu și cu ochi, doară-doară i-o admira cineva minunățiile de perciuni noi. Ptu, stuchi-le-ar potca, că mândre-s!