Mâța-și schimbă părul, dar…

Standard

IMG_0782… dar hai, că Miți și Piți și-au schimbat câta și năravul. Numa ”umpic”, ca să zic așa, pisicindu-mă și eu, că îs contagioase bestiile astea două cu aer nevinovat. Așa siropoase și unduioase cum îs, nici nu știi când te-au cucerit și îți torc de după ureche sau de pe tastatură. Dar mă rog, o să las palavrele, că altceva voiam să vă zic (puțin cam secret așa): astea două au fost la cosmeticiană: tuns (numa’ puțin vârfurile), vopsit, pedichiură-manichiură (că ele îs ”duamne” de la oraș și pe laminat nu se tocesc gheruțele), na, n-o mai lungesc – tot tacâmul. Miți încă e contrariată de ”Chestia” care i-a răsărit unde-i răsare ei urechea stângă, iar Piți se încolăcește galeș pe după tot ce e viu și cu ochi, doară-doară i-o admira cineva minunățiile de perciuni noi. Ptu, stuchi-le-ar potca, că mândre-s!

Sânge de curcubeu, de flori, de iarbă, de aer. Na.

Standard

IMG_0780

Îmi imaginez cum ar pluti mărgeluțele astea la baza unui gât lin și alb, culcat în iarbă. Cum sub el, prin carotide și jugulare, sub piele străvezie, ar palpita viața unei fetișcane. Și, să ne înțelegem, fetișcana nu ar fi neaparat tocmai o fetișcană, și nici gâtul ei nu ar fi neaparat un gât lin și alb. Și nici mărgeluțele de fapt nu ar fi foarte importante pentru frumusețea ei, că ea oricum știe că e frumoasă, oriunde, oricum, orice ar purta, sub orice soare și la orice vârstă. Na, bine, și tu acuma, de ce știe… Păi clar ca vaca: pentru că își cunoaște bine fetișcana asta crescută în ea, o joacă, o trăiește și o răsfață, de-aia! Și, câteodată când face asta poartă mărgele roșii și broderii ungurești. Logic, nu?

Magyarország

Image

Magyarország

Pentru că… Magyarország. Pentru că au o vitalitate și o claritate arătate și de broderiile lor colorate și simple. Pentru că atunci când te înjură – punând la treburi stranii un întreg panteon de sfinți obscuri – nu ști dacă lacrimile care îți curg pe obraz îs din cauza umilinței că tu le-ai răspunde prea simplu, din cauza confuziei sau pentru că pur și simplu un râs apocaliptic a pus stăpânire pe tine. Pentru că doar ei te întreabă cum îți stă părul atunci când te invită să bei ștamplu’ ăla aprig de pălincă la care te uiți îngrozită de vreo 10 minute. Pentru că sunt cei mai buni prieteni și pentru că tăiței cu varză!

Dezmorțeli

Image

Dezmorțeli

Pentru că știu mâțele ce știu. Au ieșit la soare, pe capotele mașinilor. Unele, încă neîncrezătoare, își scot năsucul surâzător de după fular. Altele îs de-a dreptul cochete, își poartă eșarfele aeriene de mătase și cozile îmbârligate în sus.

Au înnebunit cireșii… și tu vrei să fiu cuminte??

Image

The cherry trees have gone mad... and you want me to be sane??

Ști aerul ăla de primăvară? Care e și ușor, și greu, și călduț, și rece, și transparent, dar și puțin opac? Că atunci când te plimbi pe-afară parcă ești puțin amețit, dar oricum ești așa de fericit de atâta soare că nu mai contează, și-ai fugi, și-ai dansa, și-ai sta leneș ca o mâță grasă la soare, și-ai cânta fals din fundul plămânilor… dar parcă totuși mai degrabă ai asculta năvala asta de triluri bezmetice din jur?? Și nici nasul nu e mai liniștit, între atâtea zambile, frezii, corcoduși, lemongrass, iarbă tânără și pământ greu de apă! Că e atâta de primăvară afară că nu ști ce să te mai faci cu tine, și cu ea.
Na, eu nu pot să fixez în doi cercei atâta nebunie, dar măcar florile alea plăpânde care parcă unduiesc levitând ușor în jurul crengilor… am încercat!